Thu06222017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Back You are here: Home Blog I can see clearly now
16 Sep 2013

I can see clearly now

      philosophyVorbeam cu puţin timp înainte cu fratele meu pe skype şi îmi spunea (iar de afară se aud nişte lătrături de maidanezi şi ţipete) ce greu este şi prin Anglia să găseşti de muncă. În România era avocat şi s-a chinuit ani de zile să reuşească în meseria aceasta, a avut şi momente bune, totuşi, cea mai mare problemă a lui a fost ruşinea şi umilinţa de a fi intelectual, de a fi un om instruit şi cu preceptele morale la purtător. Cam asta înseamnă în România să fii intelectual, trebuie să te adaptezi mediocrităţii zi de zi şi să suporţi ruşinea de a ţi se da un răspuns la întrebarea “Cu CV-ul meu unde credeţi că m-aş, încadra?” pusă vreunui angajator (care ştie că ai “nu ştiu câte facultăţi”), şi răspunsul vine abrupt ”Păi un om cu studiile dumneavoastră ce cauta la noi? Hmm! Agent comercial sau agent imobiliar, dar vă plătim doar  din comision”.

      În punctul acesta suntem acum, în abisul ruşinii şi al dispreţului, suntem nişte orfei care vor să iasă din infern şi ne tot trage cineva de mânecă să ne uităm înapoi doar pentru a ne pierde persoanele dragi. Odată cu protestele împotriva proiectului de la Roşia Montană s-a trezit România paralelă şi virtuală a celor care nu votează pe nimeni şi care până deunăzi erau total indiferenţi şi cu o lehamite demnă de ţara leneşilor din “Pinocchio”. Şi totuşi ne-am trezit dintr-un motiv care a năucit clasa politică şi pe şefii lor corporatişti, iubirea şi respectul pentru natură şi propria ţară. Da, am zis respect pentru propria tară, pentrut că este prima dată când ne preocupă şi această chestiune, apărarea naturii înseamnă, implicit, apărarea României.
     Reuşim în sfârşit să vedem cu claritate prezentul şi să intuim spectrul viitorului. Ce vedem? Vedem că Uniunea Europeană nu este tocmai referenţialul absolut în ceea ce priveşte corectitudinea politică şi trasarea unei politici echidistante şi nepărtinitoare, interesele economice ale marilor ţări europene bat la fund crezul aşa frumos exprimat de “Oda bucuriei” din imnul uniunii europene. Observăm că statele, aşa-zise civilizate, au interese prin intermediul corporaţiilor, nu să ajute economiile ţărilor mai slab dezvoltate, ci să se îndoape cât mai mult din resursele acestora şi să le ţină la un nivel neconcurenţial şi supus. Un curent protestatar antisistem (anti-establishment) a început, în toată lumea, pentru că puterea poporului nu mai este exercitată de el, ci de un hăţiş de instituţii conduse de nişte partide fără doctrină reală şi cu orientare confuză. Pentru a evita numeroasele probleme ce ar reieşi dintr-o plasare doctrinară clară, toate partidele sunt acum de centru-dreapta-stânga, dreapta-marginea din dreapta stângii, şi tot felul de alte struţo-cămile care nu au decât scopul de a crea confuzie şi terenuri fecunde pentru abordări profitabile. Aşa că adio Uniune Europeană neprihănită, bine ai venit “cea mai veche meserie din lume”.
    Ce este cel mai important să vedem cu claritate acum se referă la mass-media. Antena 3 a profitat la maxim de protestele din iarna anului trecut, dacă erau trei babe care protestau la Ţăndărei aduceau imediat carul de reportaj şi făceau un eveniment de dimensiuni epice. Acum când RMGC le toarnă într-o ureche bani şi în alta cianură, s-au schimbat ca nişte piţipoance care pun botul “în gura presei”. B1 n-a apucat şi el săracul să facă o rotaţie completă de la fundul lui Băse la anticianurism, că a fost nevoit să susţină proiectul, de! Băse, la bani, are ochiu’ dracului! De România TV nici nu mai vorbim, Realitatea şi Digi 24 au prezentat protestul acceptabil, dar cât va mai ţine, până când Guşă schimbă macazul, bineînţeles, la ordinul unor servicii speciale.
    Problema cea mai mare a României este că nu mai există niciun pic de încredere în politicieni şi odată cu ei pică din top toate instituţiile flagelate, presa, biserica, armata şi celelalte instituţii pe care le tot chestionează sociologii. Toată lumea a împrumutat limbajul, conduita şi reperele “imorale” de la politicieni. Chiar dacă, ipotetic, proiectul de la Roşia Montană ar fi viabil şi sigur, nimeni nu mai are încredere că această siguranţă ţine mai mult de trei zile. Prin urmare, soluţia nu este numai obţinerea încetării exploatării cu cianură, ci recâştigarea încrederii. Cum se recâştigă încrederea? Prin înlăturarea celor care nu mai sunt demni de ea, care se răzgândesc într-un dispreţ total pentru logică, bun-simţ şi pentru cei care i-au votat. Trebuie să vedem clar relaţia de cauzalitate, să separăm neghina şi să începem procesul de vindecare. Acum este momentul, viva la revolution!

{jathumbnail off}

Creeaza un cont sau autentifica-te!