Thu11232017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Back You are here: Home Coltul de creatie

Bogdan Bagu

   Bogdan                                                   Înzăpezit

       A fost frumos la început. Veniserăm 7 oameni iniţial la cabana unchiului meu în munţii D...
       Fiind singurul care nu avea obligaţii în oraşul de baştină, am decis să mai stau o zi să încerc să las în urmă toate gândurile negre şi toate răutăţile care nu mi-au dat pace în ultima vreme.
      Cred că acum cinci zile a început totul. Exact când ceilalţi au dispărut după liziera pădurii care înconjoară cabana. Au plecat pe la prânz. Abia mă aşezasem la o masă şi îmi aprindeam o ţigare când am văzut cum se face din ce în ce mai întuneric. Ştiam ce urmează; una dintre faimoasele furtuni de iarnă ale zonei în care mă aflam. Un viscol teribil, care niciodată nu aduce nimic bun. Lasă în urmă numai copaci falnici şi drepţi rupţi uneori chiar de la mijloc; case zdrobite de tone de zăpadă sau dărâmate de foarte nepământeana forţă cu care loveşte pereţii această abominaţie. M-am cuibărit năpădit iarăşi de gânduri de disperare punând în balanţă două idei la fel de nebuneşti: dacă să aştept să se termine urgia, sau să mă aventurez în pădure şi să fug cât mai repede înspre satul cel mai apropiat. Ar fi fost un drum de doar două ore, poate 3 pe vremea asta. Am optat pentru prima variantă, întrucât este foarte uşor să te pierzi vara în pădurile acestea, darămite în mijlocul iernii carpatine. Tot luptându-mă cu mine, am aţipit. Un somn îngrozitor. Un vis în care înotam într-un ocean mov clocotitor şi mereu ameninţat de câţiva albatroşi roşii care parcă râdeau de decizia mea de a nu-mi accepta soarta.

Read more...

Ciprian Alexandrescu

CiprianORTAC                           

 Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu' vreo câteva secunde, eu stăteam trântit pe burtă, nea Titi era și el pe-o parte cu mâinile la față. După, a prăvălit un praf pe galerie, așa gros, că dacă dădeam din mâini înotam. Nu mai puteam să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi.

Read more...

Marius Aldea

marius (2)Ai avut iubiri preadolecentine?

      Prima dată am sărutat o fată la 3 ani, eram la ţară, la Moţăţei, în jud. Dolj, unde am crescut. Acolo era o fetiţă căreia îi plăcea să mănânce ţărână. Nu îmi aduc aminte nimic din cele întâmplate, dar mi s-a povestit, se pare că a fost multă pasiune, după o porţie bună de ţărână ne puneam serios pe pupat, posibil să fi folosit şi limba, naiba ştie. În orice caz, mulţi ani mai târziu, eu şi mâncătoarea de ţărână am trecut unul pe lângă altul fără să ne zicem nimic, privindu-ne ca şi cum ne-am mai cunoscut în altă viaţă.

Read more...

Roşca Lucian

luci(2)Bătrânul scoase un pahar, se uită-n dreapta şi-n stânga, îl umplu pe jumătate cu Stoli şi-l puse sub bar pe chiuvetă. Aşteptă un minut, verifică iar şi-l dădu peste cap cu o mişcare scurtă şi precisă, apoi clăti paharul o singură dată şi-l strecură între cele curate. Nu trecu mult şi se auziră paşii lui Nelu pe scara putredă din beci, venea cu o cutie de apă minerală. Scoase sticlele şi le băgă în frigider în timp ce barmanul cel bătrân îşi pieptăna mustaţa vesel.
Au mai prins 2 mari în capcane, poate o să fie linişte în seara asta, zise Nelu.
Posibil! răspunse distrat uruguaianul.
Să nu calci pe ei, s-au mişcat până la scară şi nu se văd prea bine din cauza cutiilor goale…
Sper să-i ia dracul şi pe ceilalţi. Oricum am de gând să plec devreme în seara asta, nu e nimeni în restaurant.
Maria veni de la baie spre bar, şi se uită chiorâş la Felipe:
Iar ai fost la wc, pute a câine mort!

Read more...

Andrei Petrea

INTERVIU | Scrieri: Stirzde <> Fucked Up

Fitness

 

   Andrei          Ploua. Era frig, umed şi lipicios. Întins pe jos, el respira a moarte. Au trecut câteva clipe, destul cât să ştiu exact unde trebuie să-l lovesc. Gâfâitul meu reverbera într-un mod ciudat în întunericul dens. Eu mă detaşasem cumva de întreaga scenă şi parcă o vedeam de undeva de sus. De altfel, am tresărit atunci când m-am auzit întrebând: “Ce cauţi tu mă în fiecare seară?” Nici un răspuns, doar biete scântece. Am continuat să-l lovesc. El, întins pe jos, rezemat de roata din spate a maşinii, cu ultimele puteri îşi aşeză braţele între corpul lui şi ploaia de lovituri.

Read more...

Creeaza un cont sau autentifica-te!