Mon09252017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Bogdan Tzigan

DSC09498Cum conştientizai la zece ani trăirile artistice, cum erau culorile atunci şi cum sunt acum?

La 10 ani nu ţin minte să fi avut vreo treabă cu pictura. Începuse să mă intereseze desenul, dar am ales pictura de-abia prin clasa a xii-a. Ţin minte culori, într-adevăr, din acea perioadă, culori care au rămas cumva cu mine şi au început să devină din ce în ce mai intense, odată cu trecerea timpului.

Cât de mult, în dezvoltarea ta artistică, a contat influenta familială şi cât crezi că este pasiune pură?

Tatăl meu a fost colecţionar de obiecte de artă, antichităţi şi făcea şi rame. Aşa am luat contact prima oară cu tablourile, casa noastră fiind mai tot timpul plină cu tablouri de toate felurile. Contează, normal, şi influenţa familiei în probleme de genul ăsta, dar pasiunea este extrem de importantă pentru că e nevoie de multă perseverenţă.

Când începi să realizezi un tablou, ai de la început în minte cum trebuie finalizat, sau îl laşi să evolueze pe parcurs?

Pornesc, în genere, de la o imagine sau de la o schiţă şi las lucrurile să evolueze. Dacă ştii exact cum are să arate la final ceea ce ai început să faci, munca poate deveni extrem de anostă.

Există vreo diferenţă între ceea ce simţi atunci când ai în faţă o piatră care trebuie modelată şi un şevalet cu o pânză care trebuie pictată?

Depinde de ideea de la care porneşti pentru o lucrare. Unele idei au nevoie de pânză, altele de sculptură sau instalaţie. Limbajul este extrem de important, în artă, dar trebuie să servească unei idei, unui concept, dar atât pictura cât şi sculptură sunt doar limbaje care servesc unei idei.

Este benefică influenţa tehnologiei moderne în arta plastică?

Tehnologia nu are cum să nu fie benefică, mai ales în artă. Din nou, vorbim despre elemente ale limbajului plastic care pot servi unei idei în felul dorit de artist. Tehnologie “modernă” a fost considerată şi camera obscură, şi tehnica picturii în ulei sau cea în culori acrilice, la vremea lor. Sunt dezvoltări fireşti ale limbajului plastic. Până la urma contează cum e folosită.

Cum s-ar numi un tablou care ar ilustra un grup de politicieni?

O caricatură.

Ce simţi când auzi “Cu arta mori de foame dom’le, ar trebui să se apuce de ceva serios”?

Nu simt nimic deosebit, fiecare are dreptul la opinia sa. Bineînţeles că nu e un lucru uşor să trăieşti din arta, fără ca aceasta să devină mercantila, dar e nevoie de artă sinceră, care să formeze şi să stimuleze publicul galeriilor sau a spaţiilor expoziţionale spre gândirea critică şi creativă, iar pentru asta banii ar cam trebui scoţi din ecuaţie, pe cât posibil.

Simţi nevoia să te revolţi numai prin intermediul artei tale?

Ar fi fals, nu? Arta trebuie să reflecte viaţă şi viceversa. Dacă simţi nevoia să te revolţi, e necesar să o faci şi prin felul în care trăieşti, nu doar prin munca pe care o faci.

Add comment


Security code
Refresh

Creeaza un cont sau autentifica-te!