Fri09222017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Mihai Radu

700x0 p17sv0usc89l11b0u1mq117i1rtlbDacă omul, cu toate caracteristicile sale fizice şi sufleteşti, ar fi doar o carcasă pentru stomac, acesta fiind, de fapt, scopul fiinţării noastre, de a proteja şi perpetua specia “stomacilor”, ar mai avea arta “material” pentru creaţii de genul realizate de tine?

      Arta fantasy reprezintă lumi şi personaje imaginare, diferite, e o formă de escapsim. Cu toate că fundaţiile fanteziilor se afla în realitate, o mare parte din "material" vine din imaginaţie, şi în acelaşi timp stimulează imaginaţia. Aşa că, indiferent de aspectul său scopul audienţei, presupunând că ar avea o minte dezvoltată dincolo de instincte animalice, arta fantasy va rezona pentru că va reprezenta o alternativă interesantă de explorat.

Război, lumi paralele, dimensiuni necunoscute, monştrii extratereştrii, figuri feminine războinice completate de o frumuseţe răpitoare, de ce te atrage aceasta tematică şi de ce crezi că plac atât de mult reprezentările respective?

      Omul, când parcurge o poveste, indiferent de format, de obicei se identifică cu un personaj sau altul. Poate cu protagonistul, poate cu antagonistul. Sau se proiectează în anumite situaţii prezentate. Lumile fantastice oferă o posibilitate de a te proiecta în locuri şi situaţii de neatins în realitate.

 Faptul că mediul virtual a început să fie un spaţiu prolific pentru creaţiile artistice creează un decalaj între cei care se folosesc de metodele clasice şi cei pasionaţi de computer. Cum vezi această situaţie?

      Mi se pare că e păcat. Ştiu că există acest decalaj, l-am simţit la şcoală. Din câte ştiu mereu au existat proteste împotriva "noului", şi a fost nevoie de timp pentru că anumite lucruri să se stabilească. Adevărul este ca unealta este doar o unealtă. Iar tableta grafică şi computerul şi programele de pe el sunt unelte la fel ca pensula şi cărbunele. Fundamentele artei sunt aceleaşi indiferent de unealtă aleasă. Un artist începător, nepregătit nu poate păcăli pe nimeni lucrând digital versus tradiţional. E adevărat că nimeni nu stăpâneşte toate medimurile la fel de bine, însă totul ţine de exerciţiu.

Crezi într-un viitor robotizat, inevitabil datorită progresului?

      Depinde la cât de robotizat ne referim. Tot mai multe lucruri sunt digitale deci putem vorbi chiar şi de prezent în felul ăsta. Dar da, observ tendinţă şi o accept cu braţele deschise. În acelaşi timp cred că anumiţi autori Science-Fiction precum Asimov care au explorat posibilităţile inteligenţei artificiale se vor dovedi a nu fi prea departe de adevăr. Sunt convins că odată ce inteligenţa artificială va ajunge la un nivel destul de avansat şi va fi prezentă în formă fizică se vor pune probleme de autonomie/sclavie care vor fi foarte greu de adresat şi rezolvat.

Accesul la internet ne face mai instruiţi sau tindem să luăm totul de-a gata nemailuând în considerare o structurare a cunoştinţelor pentru a ajunge la un rezultat?

      Dacă prin structurarea cunoştinţelor te referi la modelul general al programelor şcolare, atunci asta nu exclude neapărat folosirea internetului. Se poate dezbate (şi se dezbate destul de mult) validitatea sistemului de învăţământ, adică omogenizarea informaţiilor predate fără să se adreseze plusurile şi minusurile sau interesele fiecărui individ în parte. Aici internetul poate interveni în forţă. Atâta timp cât exista interes în individ, e foarte bine că există o sursă inepuizabilă de informaţie. Scoala poate să ajute foarte mult acolo unde nu există un interes care să se susţină singur, prin profesori şi instructori care să inspire. E un privilegiu să stai pe lângă un artist pe care îl respecţi şi să pictezi cu el. În contrast, e deprimant să ai ca profesor un individ care pare dezinteresat şi nu îşi petrece timpul alocat cu studenţii.

Crezi că înainte de 1989 se făcea mai multă „carte” sau este eternul conflict între generaţii?

      Din păcate, sau poate din fericire, înainte de 1989 nu prea existăm. În '89 aş fi avut 2 ani. Observ puncte de vedere atât de diferite, şi care se exclud unul pe altul încât nu pot să nu constat că există un "bias" în oameni care-i determina să ţină cu ei înşişi într-o dezbatere. "Vremurile mele-s mai bune ca ale tale". Mie personal nu îmi e ruşine cu generaţia mea. Pentru că observ tineri care sunt cât se poate de conştienţi de lumea în care trăiesc, se dezvolta în anumite profesii devreme, vorbesc limbi străine, gândesc progresiv, contribuie la societate în moduri pozitive. Deci potenţialul pentru tineri de a reprezenta o generaţie de lăudat, e prezent.

Există o părere care spune că în România îţi poţi îndeplini visele dacă vrei cu adevărat. Eşti de acord?

      The Romerican Dream? Nu. Nu-ţi poţi îndeplini nicăieri visele doar dacă vrei. E nevoie să faci, să te implici în ceea ce vrei. Şi să concurezi cu mulţi alţii care vor acelaşi lucru. Însă în acelaşi timp dă, e posibil dacă faci ceea ce trebuie. Nu cred că e cel mai rău loc din lume România, pentru că există locuri unde nu ai apă să bei. Sau nu ai siguranţa că prinzi ziua de mâine. Însă e uşor să îţi pierzi entuziasmul dacă te vezi înconjurat de oameni care vor doar să facă bani, să aibe succes în mod superficial printr-o manevră, o rugăciune, dar nu prin a învăţa să exceleze în ceva.

Artiştii ar trebui să aibă spirit civic, sau ar trebui lăsaţi în pace pentru că „sunt mai boemi”?

      Cred că toţi oamenii au drepturi şi ar trebui trataţi cu acelaşi respect atâta timp cât nu deranjează sau fac rău. Arta poate deranja, şi unele opere de artă se fac special pentru a obţine astfel de reacţii. Poate opera unui artist include vătămarea unui animal. Nimeni nu ar trebui să considere asta permis pentru că e artă. În schimb oamenii de multe ori prefera să nu comenteze crezând că artă e mai presus de înţelegerea lor. Deci nu, artistului nu ar trebui să i se permită să facă lucruri pe care legile statului sau legile bunului simţ le-ar interzice "non-artistilor".

Add comment


Security code
Refresh

Creeaza un cont sau autentifica-te!