Thu10192017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Andrei Masca

4Crezi că un tablou, ce înfăţişează o pictură, este un segment dintr-un întreg încă nedescoperit, sau prezintă caracteristica exhaustivităţii?

În cazul meu sunt făcute pentru a fi părţi ale unui întreg, dar au sens şi luate separat.

Cum se desfăşoară procesul de abstractizare, cum ajungi să transpui un obiect sau fiinţă, cu trăsături reale, în limbajul artistic al formelor nedefinite natural?

O întrebare care se leagă de ceva ce n-am înţeles niciodată:” la ce s a gândit oare artistul când crea acea imagine?” Sincer la nimic, o idee apare de cele mai multe ori instant sau este oarecum gândită, rumegată în subconştient, dar eu sincer nu m-am gândit niciodată la nimic atunci când am făcut ceva. Există o stare anume,. Care este dată mai mult de ce muzică ascult în timp de pictez, dar mai mult de atât, probabil că mă gândeam unde am pus cheile, revista, trebuie să merg la facultate în ziua următoare sau ce am chef să gătesc în ziua respectivă.

În general oamenii sunt atraşi de forme ce imită natura, fiind reticenţi cu privire la creaţiile artistice ce ies din acest tipar, un compromis în acest sens ar face masele mai apropiate de artă, iar pe artişti mai depărtaţi de arta lor. Ce părere ai?

      Oamenii sunt atraşi de ceea ce înţeleg... se pare că mai nou este pe dos. Iar artiştii fac lucruri pe care nici ei nu le înţeleg şi nici măcar nu le-au gândit. Credeţi-mă pe cuvânt, una au în cap şi alta iese pe hârtie.

În care cerc din infernul lui Dante te-ai vedea ispăşindu-ţi păcate?

      Cred că am calculat după un joc simpatic găsit pe Internet că aş fi pe undeva prin cercul 3.. dar în ultimul timp am reuşit să mai cobor un pic. Poate un pic mai mult, dar până la urma omul este prin definiţie bun. Ce este în neregulă şi de ce ajungem să fim cum suntem... retrag ce am spus... omul este rău prin definiţie. Interesant este cum ajunge el să se schimbe.

Parcurgând lucrările tale rămâi cu un sentiment al unei lupte dusă într-o pustietate onirică, iar singura armă este imaginaţia ce deformează realitatea. Ce arme ai în realitatea zilnică, în luptele cotidiene?

      Magneziu, calciu, zinc şi extracte din diferite plante pe care le pot pronunţa, dar mai greu. Iar când acestea nu mai funcţionează iese la iveală modul meu de a fi... un om foarte extremist.. neiertător, nervos sau foarte simpatic, înduioşat de situaţii sau cei ce mă înconjoară, dar asta înseamnă că am clacat deja.

Dacă ţi-ai propune o tematică prin care să reprezinţi trei tare ale societăţii româneşti, care ar fi acestea şi în ce forme le-ai imagina plastic?

      O femei urâtă, un beţiv simpatic şi un “prost de pute”. Toate în aceeaşi forma-entitate. Nu vreau să par misogin aşa că femeia urâtă poate fi trecută la coada enumeraţiei sau în mijlocul ei. Societatea românească este însăşi o figură de stil.

Protestezi sau tolerezi?

      Sunt total indiferent, din plictiseală. Mi-am dat seama că mai bine stau liniştit decât să mă agit, iar cum toleranţa cheltuie mai multă energie decât protestul, aleg calea cea mai simplă şi la îndemână.

Add comment


Security code
Refresh

Creeaza un cont sau autentifica-te!