Mon09252017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Back You are here: Home Coltul de creatie Arte plastice si fotografie Teofilia Juravle

Teofilia Juravle

321426 3029623956823 1996797232 nAi un ritual înainte să începi o lucrare, poate superstiţii?

      Nici ritual, nici superstiţii. Ideile vin, de obicei, în mod natural, de regulă când mă aşez în pat şi încep să văd, la propriu, steluţe verzi, floricele, culori, compoziţii, teme, titluri. Eu nu mă las şi încep să compun; câteodată sar din pat şi încep să le lucrez (dacă e încă devreme). De fapt ar fi un ritual: degresez geamul.

Tematica lucrărilor tale exprimă, în general, sentimente pozitive, este mai greu să abordezi o astfel de tematică decât una funestă?

      Lucrările mele, la început, erau despre despre ce iubesc. Mai nou pictez ce simt, şi nu e mereu pozitiv; fiecare tablou e ca o filă de jurnal, dar toate poveştile sunt redate pozitiv. Totuşi nu cred că voi picta vreodată o înmormântare, nu e stilul meu. Pentru mine e mai uşor să pictez ”pozitiv”.

 

 

Doreşti să transmiţi ceva prin arta ta, există un fir ce leagă fiecare lucrare?

      Daaaa! Să nu îi zicem artă, ca să nu supărăm pe nimeni. Dar eu îmi expun lucrările ca să transmit ceva, da! Iubire. Pentru mine asta e cheia cu care descui multe “uşi” şi vreau să molipsesc, să binedispun, să bucur. Există o legătură între lucrări, desigur. Prima colecţie a fost o prezentare, despre cine sunt, arătând ce iubesc: ciocolată, oameni, locuri, călătorii, basme, iubire, Dumnezeu, culoare etc. Colecţia nouă este despre dor şi dor de zbor. O să puteţi vedea aici prieteni care „zboară” prin ceea ce fac, prin ceea ce sunt, pe mine, când legată, când zburând, când zburând, desi-s legată.. etc. În tot cazul, pentru mine e mai important să transmit mesajul, decât să fiu artist.

Ţi-ai dorit vreodată să nu fi avut talent pentru arta plastică?

      Nu. Pe lângă copiii mei, talentul, să îi zicem aşa, mă face foarte fericită. Cred că mi-am găsit ‘calea’...

De ce te atrage aşa mult arta populară, există o poveste în spatele acestei fascinaţii?

      E ca şi cum m-ai întreba de ce îmi place ciocolata... Cred că „popularul” (motivele populare, viaţa la ţară) reprezintă pentru mine o viaţă simplă. Uite, pentru simplitatea vieţii chiar am o fascinaţie, ca şi pentru motivele populare complicate. Îmi place să lucrez mărunt-mărunt, româneşte, despre România; mă aduce mai aproape de casă.

Ştefan Luchian picta aproape paralizat, unde se termină pasiunea şi începe nebunia?

      Uf, nu ştiu ce să îţi răspund. Nu cred că am depăşit încă primul nivel. De multe ori mă întreb ce s-ar întâmpla dacă mi-aş pierde mâna dreaptă, minţile etc... Cel mai probabil aş continua şi eu. Mă şi văd lucrând cu gura/piciorul sau redând unghere ascunse şi întunecate ale minţii mele. Dacă e pasiune, nu cred că te poate opri nimic. Iar nebunia, e nebunie pt că aşa zic doctorii. S-ar putea să fie ceva mult mai interesant. Am făcut o lucrare care se numeşte „Nebunie”.

Există o părere care spune că artiştii ar trebui apreciaţi mai mult decât celelalte categorii sociale, eşti de acord?

      Nu cunosc oameni care au părerea aceasta. Eu cred că, oricine ar fi, nu TREBUIE apreciat, ci E apreciat, dacă merită.

Eşti nevoit şi în acest domeniu să dai spagă pentru a putea răzbate?

      Nu expun de foartă multă vreme, şi nu mi s-a cerut niciodată spagă, până acum. De curând, cineva mi-a propus să expun într-un loc în care am visat eu să expun, şi zicea că, dacă nu primesc răspuns pozitiv, să intervin nu ştiu cum. Nici nu m-a interesat cum, întrucât eu vreau să ajung unde îmi doresc, pentru că sunt binevenită, nu pentru că aşa vreau eu. În plus, spăgile costă.

Add comment


Security code
Refresh

Creeaza un cont sau autentifica-te!