Thu06222017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Back You are here: Home Victorisme Povesti citadine Prietenul W

Prietenul W

      wDacă nu ești genul nesimțit se presupune că ești educat și cu un oarecare respect pentru bunele maniere și logică, dar acest lucru nu înseamnă că nu poți fi rău și parșiv. Cu riscul de a fi linșat de toți psihologii și psihanaliștii, se pare că dubla, tripla, cvadrupla personalitate este constanta caracterului iar această trăsătură umană are și un nume, IPOCRIZIE. Cunosc numeroase persoane al căror discurs este complet diferit în funcție de context, pot face afirmaţii în care să creadă cu tărie astăzi și a doua zi să se convingă sincer de un lucru contrar. Prietenul W era un individ destul de plăcut, timid, aparent cu bun simț și părea chiar loial sau cel puțin îi plăceau teribil toate balivernele îndrugate de mine la un pahar de bere. Când l-am cunoscut părea personajul ascultătorului de la masă și s-ar fi ținut după tine și la toaletă, mai târziu am fost impresionat de unele calități morale pe care părea să le aibă și am decis să îl fac prietenul meu.

      Munceam împreună și mergeam împreună prin cluburi, se aranja de fiecare dată și ținea foarte mult la cum arată dar nu prea se știe pentru cine se aranja deoarece era foarte timid. Într-un club, pe la ora cinci dimineaţa când toată lumea era la ultima sticlă de băutură și perechile se făcuseră deja, prietenul W încă mai avea energie și dansa singur în mijlocul ringului, la un moment dat apar două fete superbe și încep să se dea pe lângă el. La vederea acestor minunății am vrut să mă scol și eu de pe scaun și să trec la dans, dar nu am mai apucat pentru că prietenul W era deja lângă mine roșu la fața (fenomen foarte rar pentru că de obicei era alb ca varul) și speriat.
-    Băi ai văzut mă!?
-    Da am văzut, hai la ele!
-    Nu! Știi ce mi-au zis?
-    Nu… ce ți-au zis?
-    Dacă vreau să merg cu ele acasă, una m-a luat de fund și cealaltă m-a lins pe ceafă
Paralizat fiind la auzul ”nenorocirii” care i s-a întâmplat am vrut să înjur, să blestem, să nu mai votez niciodată și să mă apuc de slăbit. Cu un ultim efort reușesc să zic.
-    Și tu ce ai zis măi tâmpitule?
-    Păi ce să zic, am refuzat.
-    Cum ai refuzat mă, nu ești sănătos la cap, lasă că mă duc eu la ele și le zic că eu sunt disponibil.
-    Păi le-ai refuzat și tu
-    Cum adică?
-    M-au întrebat de tine și le-am zis că nici tu nu vrei.
-    Și cum ai motivat?
-    Am zis că mi se pare ciudat și periculos.
     O altă întâmplare cu prietenul W a fost la serviciu când o femeie îmbrăcată office s-a dus direct cu tupeu la el și i-a dat cartea ei de vizită spunându-i să o caute pentru că îl place și s-ar simți bine împreună. Albul a devenit alb ca în reclama de la detergenți, nu a zis nimic decât a luat cartea de vizită și s-a îndreptat spre mine. Ajuns lângă mine l-am întrebat ce a vrut tipa respectivă, mi-a răspuns că îl place și ca vrea să se întâlnească cu el, când am auzit era să sar eu în sus de bucurie pentru el, dar el nu spunea nimic. Cu frică l-am întrebat de ce nu este fericit, nu mi-a răspuns și a plecat. Pe cartea de vizită scria ”Director executiv compania X”.
      Toată ziua am stat ca pe ace, nu-mi venea să cred ce noroc are și cum mă pedepsește pe mine soarta, nu numai că nu mi se întâmplă și mie, dar mai ales pentru că sunt obligat să asist la astfel de ”ghinioane”. M-am hotărât să-l bat la cap să o sune dar nu am avut nicio șansă, ar fi vrut să o sun eu și să mă dau el, l-am refuzat. A doua zi pentru a nu-l mai bate la cap a aruncat cartea de vizită. Era greu de înțeles motivația lui, cred că avea vreun complex ciudat care îl împiedica să iasă din carapace.
     Primele imagini ale impurității sale morale le-am vizionat o data cu apariția celei dintâi prietene, (în sfârșit reușise) nu reușeam să înțeleg cum putea să suporte toate mofturile de pițipoancă, o interesau doar cosmeticele și vorbea cu tine doar dacă aveai haine de firmă. Ne-am hotărât să facem revelionul împreună la niște prieteni de-ai ei, planul era să mergem la ea acasă și apoi la distracţie. Între casa lui Piți și locul unde trebuia să ajungem era o singură stație de tramvai dar ea nu vroia în ruptul capului să meargă cu tramvaiul sau pe jos, numai cu taxiul. Eram foarte contrariat de situație, de ce nu riposta la mârlănia ei, cum putea să accepte așa ceva.
     Cum a ieşit din casă, pentru că “arătarea” stătea într-o casă de pe la marginea Bucureştiului, a început calvarul. Ne-a povestit tuturor că este mult sub demnitatea ei să meargă cu tramvaiul sau pe jos şi că trebuie să arate impecabil când ajunge, nici o cută să nu umbrească intrarea la petrecere, nici un fir de praf să nu se relaxeze pe pantofiorii ei pe care a plătit o sumă indecentă.
     Eram fiert, i-aş fi spus câteva să-i meargă fulgii, dar nu puteam, de fiecare dată când mă enerva cineva aşa de tare îmi aminteam de faptul că nu am văzut-o niciodată pe mama certându-se cu cineva şi îmi cenzuram pornirile. M-am calmat cât de cât şi aud “Mi-a luat tata un telefon mobil care costă 25 de milioane, nu cred că vreunul dintre voi are aşa ceva”. Imaginea mamei a devenit obscură şi apoi obturată de cea a Oanei Zavoranu într-o criză de nervi. Mă gândeam că ea stă într-o casă cu macaturi pe mobilă, folie pe jos ca să protejeze covorul, o frumoasă carpeta ce ilustra o poveste de iubire dintre un cerb şi o căprioară şi totul se prăbuşea în abisul ţărăniei cu imaginea peştelui de sticlă albastru de pe frigider.
      M-am trezit deodată că vorbeşte gura fără mine, aşa cum roata se învârte în jurul axului, eu stăteam şi gura turuia “Auzi măi vedetă de show cu prosti, te urzici la fund când faci pipi în spatele casei şi nu vrei să mergi cu tramvaiul, hai că-l chem pe Iuri Gagarin să te ducă cu nava spaţială pe orbita lunii că pământul nu ţi-e de-ajuns”. Prietenul W a bufnit în râs, dar nu era râsul său... Mi-a părut rău că am izbucnit, dar ce să faci, o vedetă trebuie adusă în centrul atenţiei.
      Răspunsul la toate întrebările a venit repede. Ajuns ca de obicei după cursuri la terasa-cămin (se mai dormea pe masă) Lucky Point, mă întâlnesc cu un alt prieten și prim-adjunct de băutură care destul de iritat de faptul că prietenul W îi relatase o discuție în care eu îl făceam de tot  ”tortul”, era aproape să mă plesnească. Încă nedezmeticit după productiva întâlnire dau de alți prieteni de la altă masă care îmi comunică lucruri similare, știau foarte multe despre mine iar procentul era de nouazeci  la sută în favoarea celor urâte. Nu îmi venea să cred, spusesem anumite lucruri, dar nu așa de grave cum fuseseră zugrăvite de W, avea chiar talent, tot respectul.

Add comment


Security code
Refresh

Creeaza un cont sau autentifica-te!