Fri06232017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Back You are here: Home Victorisme Povesti rurale Muncile burlacului român sau “Jurnal din umbra falnicelor bolţi”

Muncile burlacului român sau “Jurnal din umbra falnicelor bolţi”

      tigruCe poţi să faci dacă eşti burlac şi orăşean de la ţară? Te scoli de dimineaţă şi îţi dai seama că e cam frig în casă, între timp mirosul şosetelor te izbeşte şi iţi provoacă un flashback, nişte sticle, unul cu mustaţă roşie, mozoleala cu o grasă mustăcioasă şi ceva foarte bizar, o combină agricolă şi un junghi în spate. Te dai jos din pat şi îţi îngheaţă picioarele pe cimentul grunjos şi mucegăios. Îţi dai seama că trebuie să te speli pe dinţi (pe corp nu se pune problema, pentru că nu este duminică), să-ţi faci nevoile şi să pleci la muncă. Nu apuci să faci mare lucru, în schimb nu uiţi să-ţi dai cu un kilogram de gel prin păr şi să dai cu spray (cumpărat din piaţă de la ruşi) peste hainele îmbâcsite de fum. Ieşi în cele din urmă din casă, îţi pui pantofii cu găurele, dai mâncare la câine şi te întorci brusc să ieşi pe poartă, moment în care, vecinul, se uşurează direct de pe prispă în florile din faţa casei, şi, fără să se ruşineze, te salută zâmbitor şi zice în sinea lui “Bine că nu mai trăieşte ăla bătrânu’ să-l vadă pe nenorocitul ăsta”.

       Mai sunt cinci minute şi trece nea Georgică cu rata de şase jumătate, alergi înspre staţie şi speri ca şoferul să fie în toane bune şi să oprească, altfel, pornesc ăia strungul fără tine. Urci în cele din urmă în autobuz şi te întâlneşti cu toţii tovarăşii care arată de zici că sunt prinşi de pe gârlă. Nu poţi să vorbeşti mare lucru pentru că ai un gust amărui în gură, iar ceilalţi se hlizesc la tine, încercând, fără succes, să-ţi povestească ce ai făcut aseară, curbele îţi provoacă greaţă, iar claxonul te face să te gândeşti la perioadele grele din armată când te prindea deşteptarea la baie, iubindu-te cu foc. Ultima fărâmă de luciditate o foloseşti pentru prezentarea de gală pe care ţi-o pregătesc colegii de muncă, încercând să pari cât mai fresh, păşeşti graţios printre maşini şi eşti acompaniat „Ce mă, te-a lovit trenul?” sau „Ce-ai făcut mă, ai citit aseară?” altul din fundul halei „Poate că a sudat mă aseară, după program”.

       Ziua de muncă trece foarte greu, totul parcă e moale în jurul tău, simţurile sunt estompate şi deodată începi să-ţi revii. Nu mai trece mult, şi în timp ce te gândeşti la sora ta care a fugit cu măcelarul satului şi nu mai vrea să vină acasă, simţi o împunsătură la unghia de la degetul mic, nu îţi dai seama bine ce s-a întâmplat, dar este clar că ai rămas fără unghie. Prietenul tău cel mai bun vine la tine în ajutor şi îţi zice „Ce faci mă? Iar te-ai belit la deget? Mai lasă dracului băutura aia!”. Te înfăşori repede cu batista şi îţi vezi în continuare de muncă.
      Sfârşitul programului. Se opresc maşinile şi, deodată, se aude o linişte care îţi vâjâie prin urechi, şeful de tură vine la tine şi îţi atrage atenţia că eşti cam prost şi s-ar putea să te dea afară. Când ieşi afară este beznă „Să mă duc cu rata de nouă sau să mă duc la Scândurica, beau o singură bere să mă dreg şi plec cu aia de unşpe’ jumate’ ”. Pleci cu doi colegi de muncă spre cârciumă şi tot drumul te gândeşti că ai cam exagerat în ultimul timp cu băutura şi că ar trebui să te stabileşti şi tu la casa ta. Găseşti o creştină, ideal ar fi să fie fată mare, pentru că, altfel, eşti conştient că de fiecare dată când o să te îmbeţi, va fi primul lucru pe care o să i-l reproşezi. Dar dacă tot te laşi de băutură, poate să fi avut şi ea un prieten înainte, imediat îţi aduci aminte de ce zicea ăla bătrânu’ „Când te-oi însura, să iei neapărat fată mare, că altfel te îmbrobodeşte cu vechea poveste, că înaintea ta a fost decât unul singur, aşa zic toate, şi după aia te trezeşti cu un copil cu ochii albaştri”.
      Ajungi la cârciumă, dai să intri şi calci pe un câine care se făcuse covrig pe preş „Marş potaia dracu'!”. În interior toată lumea aşteaptă rata, un fum de Carpaţi (cei bătrâni) amestecat cu Viceroy (cei tineri) şi toţi beau câte o sută de „ceva” combinată cu o bere ca să stingă focul. Un individ mătăhălos cu o mustaţă roşie te cheamă cu apelativul „gigolo”, vine, te ia în braţe şi te pupă vârtos, lăsând o putoare de ţigări şi ţuică de Piteşti, care te face din victimă, călău. Îndrugă ceva despre cât de tari aţi fost voi doi aseară şi că vrea să o mai faceţi şi astă seară, te duci să-ţi iei un coniac, şi când să scoţi banii, îţi dai seama că ai uitat să iei de acasă, dar iei pe datorie şi Bolovanu’ te trece pe caiet cu scadenţa într-o săptămână
      Dintr-un colţ se aude „Coboară în jos luceafăr blând”, apoi nimic, acelaşi fond tern şi gălăgios, şi deodată se aude iar „Coboară în suflet şi în gând”, după o pauză în care un individ adresează nişte cuvinte grele primarului, din nou „Din umbra falnicelor bolţi…”.Te dai mai într-o parte la auzul acestor minunăţii, şi când colo ce să vezi, individul cu mustaţă roşie, în plin elan extatic, cuprinde cu voluptate o tipă grasă cât o dropie şi o sărută pasional. Jenat, încerci să nu fii văzut, însă nu ai nici o şansă, ai fost reperat, „slăbuţa” te cheamă cu un glas mieros „Uite-l şi pe drăguţul nostru gigolo”, la masă mai este un individ care zice aproape încontinuu „Mare poet Eminescu ăsta…”. Un pic încurcat nu ştii exact ce să faci, dar te aşezi şi constaţi că o cunoşti pe diva dropiană şi chiar o cunoşti bine...
       Mai vine un rând de coniac şi încă unul, iar personajul din colţul mesei, afirmă, evlavios şi înduioşat de propria constatare „Eminescu! Eminescu! E dat dracului Eminescu ăsta dom’le, când aveam vreo paişpe' ani...” dar este întrerupt de duduia înfocată şi aprinsă de atâtea sărutări „Ce faci puişor, vii cu noi acolo unde am fost şi aseară?” Mustaţă Roşie insistă şi el „Hai bre că nu a fost rău” apoi duduia indignată „Ce mă sfrijitule nu ţi-a plăcut?”.
        După încă câteva pahare de „ceva” o porneşti flancat din ambele părţi de cei doi prieteni şi ieşi afară, e unşpe’ fără douăzeci, ar mai fi ceva timp, prin faţa ta trece un individ mic, cu galoşi de cauciuc şi strigă „Hai Dinamo!”, îl iei de gât, pentru că eşti stelist, şi îi dai câteva la coaste ca să se înveţe minte „Marş! Ai dracu’ cânii ăştia, nu poţi să bei o bere de ei”. Afară este un miros greu şi înecăcios de la rafinărie, ajungi prin nişte coclauri, un măceş te apucă de haine şi nici nu îţi dai seama când ajungi la sediul central al lui Mustaţă Roşie, în faţa ta se ridică o combină de treierat grâul. Cu degetul sângerând de la atâtea bălării pe care le-ai întâlnit în cale, urci în cabina maşinăriei, unde te aşteaptă ca o cadână, plinuţa. Jos, Mustaţă Roşie caută sticla de coniac şi anunţă mereu că vine şi el, dar, între timp, „voi să vă apucaţi de meserie”. Te conformezi ordinului şi constaţi că sexul cu grăsana nu e aşa rău, cu condiţia ca a doua zi să nu-ţi mai aminteşti, totuşi, un singur lucru te deranjează cu adevărat, pilozitatea excesivă de sub nasul partenerei care te irită prin diferite părţi ale corpului.
      Deodată se auzi un vuiet prelung parcă ar fi sunetul de avertizare pentru tsunami, din păcate nu este decât cursa acceleratului de unşpe’ şi douăzeci care anunţă toată gloata de la cârciumă, amorţită de băutură, că e timpul de plecare la autobuz. Îţi tragi repede pantalonii de stofă, cu care ai fost la nuntă la vară-ta, şi o întinzi repede spre autobuz. În spatele tău se aud nişte înjurături, dar nu îţi mai pasă pentru că afli tu mâine ce s-a întâmplat. În faţa ta, la douăzeci de metri, se desfăşoară drama vieţii tale, autobuzul „decolează” fără tine şi eşti pierdut, cum mai ajungi acasă? Spre uimirea ta, autobuzul opreşte şi te aşteaptă, când te urci Georgică îţi aruncă o privire dispreţuitoare şi zice „Câte fac eu pentru trei şuruburi cu care m-ai pricopsit odată”.
       Curbă la stânga, apoi curbă la dreapta şi iar la stânga, se aude pietrişul strivit de roţile autobuzului „Am ajuns în staţie, nu trebuie decât să dau de mâncare la câine şi mă culc”. În curte, câinele tău Popică se gudură şi te conduce până la uşă, unde observi, printre vasele sângerii de la ochi, o găină mâncată pe jumătate. E cam încurcată treaba, e găina vecinului, mâine iar o să înceapă scandalul şi o să încerce să-ţi otrăvească alarma naturală care seamănă la voce cu Dolănescu, pe Popică, „Săracul Popică, îmi pare rău pentru tine dacă te otrăvesc ăştia, eşti singurul pe care-l înţeleg ce spune, poate şi pe Eminescu, dat dracu’ Eminescu ăsta!” te uiţi în sus la stele şi îţi aminteşti „Din umbra falnicelor bolţi...”.

Add comment


Security code
Refresh

Creeaza un cont sau autentifica-te!