Fri09222017

Last updateMon, 26 Sep 2016 7pm

Back You are here: Home Victorisme Povesti rurale Nimeni

Nimeni

 

DSC04656Tovarășul Păștilă, ce obraji roșii brăzdați de căteva linii negricioase unite între ele de un morman de coșuri (pe la garaj se auzea că ultima ”rușine” pe care o văzuse fusese a mamei lui), părul alb și rar dădea impresia unui fund de înger jumulit, burtică de om serios, umeri înguști și configurația bazinului semăna cu cea a bețivei satului (tanti Coca). Carne nu cumpăra niciodată, o primea de la ceilalți tractoriști atunci când mai aveau și ei nevoie de câte o zi liberă sau atunci când mai băgau prin buzunare câte ceva, un șurub, o piuliță și alte asemenea.

 Carnea era cel mai important lucru pentru tovarășul Păștilă, nu prea avusese când era mic, mamă-sa îi punea în farfurie câte o bucată de carne, însă, imediat se găsea câte un frate mai mare care să o ia și să-i ardă și una peste ceafă spunându-i câteva vorbe de ocară. Părinții și frații săi nu se gândiseră niciodată că Nimeni (porecla sa din copilărie) putea ajunge o persoană de vază în sat, că ar fi putut da ordine cuiva și că era bun la calcule. S-au înșelat cum nu se poate mai tare, la vârsta de douăzeci de ani Nimeni a devenit cineva, s-a înscris în partid și a devenit tractorist. Primul lucru pe care l-a făcut Nimeni atunci când a devenit tractorist a fost să se ducă la fostul său coleg de scoală care îl tachinase mereu cu această poreclă ciudată și să-l plesnească direct în nas zicându-i ”Nimeni n-o să mai fie nimeni niciodată”.

Se poate spune despre el că era de un servilism exagerat, că era executantul perfect, nu întreba ”de ce?” și ducea la îndeplinire cu dârzenia unui animal de pradă orice însărcinare venită în numele partidului. Pentru el partidul era veșnic, nu-și putea închipuii satul fără colectiv, fără un ideal așa de frumos cum este egalitatea între oameni și mai ales între categoriile sociale. Plesnea de bucurie și satisfacție când vedea vara studenți de la cele mai prestigioase facultăți cum munceau cot la cot cu țăranii și cum avea puterea să-i apostrofeze din când în când ”Hai băă! Că la carte sunteți buni, dar pe stomacul gol nici D-zeu nu poate să citească”.

Se adaptase imediat la această viață și intuia cu exactitate și celeritate dorința tovarășului Popescu chiar înainte ca acesta să deschidă gura. Când Popescu spunea ”D-zeu este mai prejos decât...” și Nimeni imediat ”Partidul comunist român și idealurile sale socialiste”. Moș Crăciun nu prea venise pe la el de aceea îl adora pe moș Gerilă, în fiecare an îi aducea o primă grasă și felicitările întregului colectiv care în numele partidului și al conducătorului iubit îi mulțumea pentru activitatea depusă în acel an și pentru comportamentul său paternal. Ce putea fi mai frumos, se purta cum vroia cu tractoriștii din subordine și aceștia îl iubeau, îl stimau ca pe un tată, desigur mai erau și câteva elemente disturbatoare dar îi rezolva ușor printr-o notă informativă. Numele său de cod era Pegas, i se părea că și-au cam bătut joc de el când i-au pus această poreclă, păi ce el era ca o nenorocită de bicicletă, el putea să facă ce vrea sa-și urmeze toate idealurile și să atingă toate scopurile propuse, putea să ajungă până la cer.

Viața are totuși suișuri și coborâșuri, chiar dacă te cheamă Păștilă, Nimeni sau Pegas și cum se spune în popor, ți se trage de la te miri ce. Lui Nimeni i s-a tras de la noaptea de Paști, cine ar fi crezut ca în noaptea sfântă să aibă loc un eveniment care să-i schimbe viața radical și mai ales să-l pună pe gânduri într-atât pe Păștilă încât să facă un gest complet opus ființei sale supuse. Nefăcuta și-a început istoria chiar în ziua dinaintea învierii când tovarășul Popescu a dat ordin clar ca în noaptea de înviere toți tractoriștii să se prezinte la garaj pentru a termina de arat, era urgență maximă și nu se mai putea aștepta nici măcar o zi pentru că așa cum arătase clar tovarașul ”Semănăturile nu știe dacă a înviat sau nu a înviat”.

Pentru Nimeni nu era o problemă să pună în aplicare ordinul tovarășului, dar până și lui parcă îi era jenă să nu iasă vorbe în sat pentru că dacă exista o forță de temut care să poată ține piept chiar și partidului uneori, aceea era gașca nebună a babelor. Izvor de norme, reglementări, reguli sociale, politice, religioase și familiale, gașca era foarte bine organizată și orice grup de stradă din Bronx sau Brooklin ar fi invidios, nu puteai scăpa, odată ce se pornea tăvălugul nu puteai decât să te supui.

Acest lucru îl îngrijora cel mai mult pe Nimeni pentru că de la un timp îl bătea gândul să-și aleagă și el o consoartă că i se cam urâse cu singurătatea, spălatul și gătitul. Problema era că mama miresei făcea parte din gașcă și orice acțiune de genul celei propuse de tovarășul Popescu ar fi pornit urgia asupra sa. Pentru prima dată a încercat să-l înduplece pe tovarăș să găsească o soluție, dar a fost refuzat cu fermitate.

Neavând altă soluție, chemă la lucru pe toți tractoriștii. Zvonul se răspândi imediat în sat creându-se o agitație și o forfotă nemaipomenită, parcă și curcile se uitau în lemne mai ciudat ca niciodată. Tractoriștii care se mai puteau ține cât de cât pe picioare, se ţineau cu mâinile de gard şi suduiau în surdină „Paştili mă-tii de grof, tot Nimeni ai rămas!”. Cu gândul la masa de Paşti fiecare tractorist se îndrepta spre obiectul muncii pentru a începe aratul. Nimeni supraveghea cu inima îndoită aceste bacante bahice cum încep lucrul ca un şarpe alcoolic. Era sigur în sinea sa că nu o să iasă ceva bun din asta, dar aşa era ordinul şi nu exista cale de întoarcere.

Aleasa inimii sale nu era cea mai frumoasă mândră din sat, dar îl impresionase vigoarea din pulpele sale. Atunci când dădea cu sapa se vedeau toţi muşchii, nu renunţa niciodată şi nu crâcnea la ordinele mamă-sii. Îi plăcea tare mult, i-ar fi fost şi şef şi soţ, sigur îi făcea copii sănătoşi, din pântecul ăla solid nu putea să iasă decât un Hercule cu stea în frunte, viitorul secretar de partid. O să-l cheme Păştilă Iosif Vissarionovici, iar porecla sa nu va putea fi alta decât Cineva.

Imaginea era parcă dintr-un tablou suprarealist. Era lună plină şi tractoarele arau pe câmp într-un zgomot infernal ce parcă anunţa victoria socialismului, la doi paşi se ţinea slujba de Paşti. Dacă exista cineva care să se fi abţinut să înjure tot postul, acela acum se transformă într-un profesionist al categoriei „Cristoşii mamii voastre de comunişti”. Pentru prima dată, după mult timp, ceva se întâmplase în sufletul oamenilor, se schimbase ceva iremediabil. Dictonul „Nu-i da românului cât poate să ducă” deveni desuet şi anacronic, parcă venise timpul acţiunii, o furtună conexată cerebral la tot satul se dezlănţui. Un grup de babe începură să blesteme fără a nominaliza pe cineva, dar era clar despre cine este vorba, trei copii alergau prin cimitir şi ziceau „Am săpat o groapă mare, Nimeni vine să o are”. Câţiva bărbaţi mai disidenţi se sfătuiau cu privire la o soluţie de a-l pieri pe „jumulitul ăsta”.

Deodată, un zgomot ca de rocă sfărâmată învălui toată adunarea de la slujbă. O tăcere cu nişte urechi de iepure şi imediat un ţipăt de cucuvea venit din nişte rărunchii puternici şi viguroşi. Mireasa lui Nimeni strigă: „Tractoruuuu! Tractoruuu! Dezgroapă dracu’ mormintele”. Nea Misu, cel mai credincios dintre tractorişti,”stinsese” înainte de arat o sticlă de ţuică, cu şase beri, înciudat că nu poate să mănânce când vrea din mielul la care salivase zi de zi. Cu gândul la miel îi veni apa în gură şi înghiţi, leşină pe loc iar tractorul îşi văzu de drum (parcă special) prin cimitir, arând toate mormintele de parcă asta ar fi făcut în fiecare zi.

A doua zi mireasa se duse direct la Nimeni şi îi zise „Nimeni n-o să se mai mărite cu mine” îi trase un pumn în stomac care nu putea să-i arate decât ce femeie dată dracu’ a pierdut. Dăduse greş în fata partidului, tractoriştilor, satului şi mai ales în faţa ei. Ce copii ar fi putut să-i facă, ce îl mai durea stomacul. De o săptămână nimeni nu îl mai văzuse pe Nimeni. Se găsi doar un bilet la el în casă şi frigiderul plin de carne. Pe bilet scria „Nu-mi mai place carnea”. Nimeni nu l-a mai văzut de atunci.

Add comment


Security code
Refresh

Creeaza un cont sau autentifica-te!